Mai nou nu reusesc sa-mi temperez setea de timp…
Secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani…
Da… mai vreau ani…
Acum invat cum sa-i traiesc.
Ii disec in franturi minuscule si-I savurez.
Uneori, in timp ce mestec, radiez.
De fapt… sunt mai mereu fericita ca mi-e sete…
Sunt fericita ca am libertatea sa degust orice… oricand…
Uneori vreau soare, lumina, sau melodia valurilor… atunci fug si-mi iau portia de fericire.
Alteori vreau sa simt adierea vantului pur din mijlocul naturii virgine cum imi mangaie pielea…
atunci escaladez o creasta de munte.
Uneori ascult linistea naturii. Da… linistea…
Alteori vreau nebunie, vreau sa-mi intre muzica in vene prin toti porii, sa beau tequila, sa flirtez
si sa dansez pana la epuizare. Inchid ochii si-mi impun sa ma identific cu lumea aceea vicioasa.
Evident ca vreau si dragoste. Asta MEREU.
Nu sex… Sex vreau doar uneori, ci DRAGOSTE.
Cand o primesc e magulitor, cand simt ca merita sa o daruiesc e sublim…
Printre altele ma educ sa-mi placa munca. Perseverenta, implicare, seriozitate… aptitudini de tip
“copy/paste” in Curriculum Vitae pe care le-am sadit de mult si inca le cresc… cu franturi din ani,
din timp… Si cresc intr-adevar… Poate pentru ca nu e o obligatie ci o alegere…
Teatru, creatie, dans, sport, implicare sociala, chitara, echitatie, calatorii…
Ce de dorinte in fata catorva franturi amarate de timp… Unele staruitoare, altele care ma plictisesc
inainte de a-si gasi farama…
Setea creste… Da… mai vreau ani!
Incerc sa si scriu…
Despre mine…despre altii… despre viata… despre franturi din ani, din timp.
Imi doresc sa inteleg viata iar portia de intelepciune pe care mi-a daruit-o este inca mult prea mica
pentru asta. Drept urmare ma folosesc de altceva…
Ravnim la case mai mari, masini mai scumpe, iubitul/a ideala, haine de firma, profesii care confera prestigiu..
Dar cum trezim si dezvoltam dorinta de a trai o viata de calitate?
Vreau sa traiesc frumos… Ce inseamna asta de fapt?
Intrebari care mi-ai provocat setea…
Dupa o adolescenta prelungita, condimentata cu mirodenii multicolore, m-am trezit pur si simplu ca vreau sa
invat sa traiesc minunat… altfel…
Am inceput cu miturile… omenirea a incercat mereu sa dea sens vietii prin mituri, Izvor nesecat de hrana
spirituala, mitologia ne ingaduie libertatea de a culege contemplativ ingredientele cu care ne conturam intelepciunea.
Un mit in care credem se transforma atat de usor in realitate…
Am continuat cu diverse lecturi: intelepti, filozofi, bufoni, din care am risipit razlet istorisiri despre destinul unor
personaje vrednice de interes.
Stiu… viata nu se fura din carti…
Observ necontenit personajele din jurul meu, la care adaug cunoasterea intuitiva asupra propriei existente si
asupra lucrurilor din jurul meu, finisez preparatul obtinut cu propria-mi experienta si gata!
Mirodeniile din care incerc a-mi spilcui reteta…
