Am facut din nou ceva nou weekendul asta. Delta, barca cu motor, pasari multe, putin off-road (mai mult de pe margine tura asta. din pacate)…
Zici ca am intrat in competitie cu mine insumi si incerc sa dovedesc contrariul nestiintei/lipsei mele de experienta.
- Cum? N-am facut asta? Ha! Ia de aici!
.
Si chiar am avut un an plin de lucruri noi: job nou, prieteni noi, retele sociale noi in care m-am implicat (gen couchsurfing si cat ma bucur c-am facut-o!), catarat pentru prima oara, delta cu barca cu motor pentru prima oara, caiac si canoe prima oara, excursie de una singura pentru prima oara.
Dar zici ca am intrat in priza! Si in criza! De timp… Ma gandesc daca voi simti vreodata nevoia sa ma opresc… si ma intreb ce ma face sa alerg asa de nebuna dupa tot ce-I inedit. Zici ca cineva aplica asupra mea legea penuriei din psihologia persuasiunii:
- Ioana poate se termina sfoasra de catarat! Sau se rup toate vaslele de caiac! Sau poate seaca marea! Sau si mai rau… dispare muntele!
Si ce le mai fugaresc! Ca nu care cumva chiar sa se termine inainte sa le savurez!
Mereu cu bagajele semifacute, ba la mare, ba la munte.
Sper sa nu-mi vina idei tampite gen “extreme ironing”, sa ma catar pe coclauri sau sa ma bag in cine stie ce vagaune cu un amarat de fier de calcat in spinare ca sa calc niste pantaloni sau o camasa pe care in mod normal nici nu ma chinui sa le calc… Proba de aur in momentul in care imi face cu ochiul vreo rufaraie in magazin este rezistenta materialului textil la stransul in pumn. Rezista la presiune? Imi place modelul si cromatica? Adjudecat! Se cumpara!
Deci ce e cu virusul asta? Si cu ce se trateaza?
