Noroc cu criza economica… anihileaza criza de sange

15 07 2009

Ca tot ma apuca  filantropia din cand in cand, imi propun sa ma trezesc intr-o dimineata cu mult mai devreme decat o fac de obicei si sa cotrobaiesc Piata Victoriei pana gasesc Centrul ala de recoltare de sange de pe str. Doctor Felix.  Nu a stiut nimeni sa imi zica exact unde e. M-a sensibilizat o stire despre efectele lipsei donatorilor de sange. Eram in vizita pe undeva, nu-mi amintesc exact, dar altfel nu aveam ce stiri sa vad din moment ce am inceput campania “SPUNE NU INDOBITOCIRII PRIN TV”. Prin nontv.  Cert e ca zilele alea m-a apucat chefu’  de donat.

Ma culc eu linistita si cu zambetul pe buze, fudulindu-ma in subconstient datorita gestului  de altruism pe care urma sa il fac, desi ma cam luau caldurile cand ma gandeam ca urmeaza sa curga SANGE, muuuult SANGE! Grrrrrr!!! Ma iau tremuricii cand ma gandesc la 400 ml scurgandu-se din venele mele…

Scotocesc eu zona pana gasesc locul cu pricina si urc la cabinetul unde se inregistreaza donatorii.

- Buna ziua! As dori sa donez sange si vreau sa aflu care e procedura si cat dureaza. Nu de alta dar trebuie sa ajung la servici…

- Trebuie sa completati formularele X la puterea n si sa va inregistrati la Cabinetul Y. N-am de unde sa stiu cat dureaza! Raspunse  una din cele 4 asistente care invarteau o coala A4 in cabinet, dupa ce m-am scanat din cap pana in picioare, fara sa o jeneze cu nimic faptul  ca eu constientizez ca asta face. Ca deh!!! Mi-am permis sa le intrerup pauza de tigara cu care se incepe o zi normala de munca…

- Totusi, aproximativ…cat dureaza?

- In functie de cate persoane vin deodata cu dumneavoastra doamna!

- Pai eu ma uit in jurul meu…si vad ca deodata cu mine am venit doar eu. Sau vedeti dumneavoastra ceva ce eu nu vad?

- Mda… poate fi o ora, 2, 3… nu stiu… avem niste cereri de completat (4 tzatze!!! una tine foaie, alta pixul, alta masa si a 4????) si pana atunci va rugam sa asteptati afara. Acelasi ton irascibil. Gaste! De parca am mers sa le iau paine de la gura, sau sa imi cumpar seminte din tichete compensate.

Mai romanco ce asisti prin institutii curativ profilactice… pai cand iti vine omu-n criza… lasa pretextele birocratice  si cafeaua si barfa si catelul si purcelul si ia seringa! Ia sangele si pune-l la bidon! Ca nu bagi celuloza-n vena la urgenta!

Asa c-am asteptat “la coada” cat am asteptat… si dupa ce-am vazut ca ma ignora cu desavarsire am plecat si eu la servici ca omu cu treaba.

Asta la rubrica “Cum NU se salveaza vieti in Romania”. 

Cica “o portie” poate salva pana la 3 vieti…

O sa-mi treaca inversunarea si o s-o iau de la capat candva. Noroc cu criza asta ca nu trebuie sa ma grabesc. Imediat n-o se le mai ajunga butoaiele cum  numarul de donatori creste creste… Unul dintre efectele benefice ale crizei. E trist ca romanu nostru o face din cauza saraciei si nu din motive umanitare, dar bine ca o face si asa!

Citisem ca un individ donase peste 150 litri de sange pe parcursul vietii… Adica a donat sange de maxim 375 de ori si a salvat maxim 1125 de vieti. OAU!!! No asta da altruism! Jos palaria!

Deocamdata ma retrag in culise din sceneta asta… nu de alta dar acum e posibil chiar sa fie coada la centru de donare… Foarte bine! Sper ca e suficient.

Dar daca atunci cand “la coada” eram doar eu cu…mine nu stiam cat trebuie sa astept, pai acum nici n-as avea curaj sa merg fara concediu, un cort, un sac de domit si mancare pe o saptamana…





12 RON portia de romantism

14 07 2009

Uneori simt nevoia sa cobor din turnul de fildes in care m-am cocotat cand m-am mutat la casa…cu terasa…cu nebuni…cu 2 nebuni… Mai nou mi-au dat un nou nume de scena: Printesa din turn.

N-o fac pe-o cosita, nu de alta dar m-am tuns. Scurt. Scurt de tot. Halal printesa! M-am panicat cand am realizat (dupa ce am citit un articol) cat timp din viata petrecem noi, femeile, dichisindu-ne ca niste pomi de craciun… asa ca am luat masuri drastice. Time management cu foarfeca. Calificativ: FB si FP  (Foarte Bine si Foarte Practic).

Follow up: mai ies si eu cu cate un crai la plimbare. Fara cal. Prefer si fara cai… la picior. Pe cat pot ocolesc bodegile seara. E ok bodega cand ti-e foame. Mergi, poftesti, comanzi, mananci, platesti si pleci. Ah! si pentru networking! Ca si asa ne-a amintit GOD in timpul unei sedinte cat de important este sa facem networking. Si da-i cu LinkedIn, Facebook, Couch Surfing (asta e special pentru mine).

Asadar, ma scoate un crai aseara la plimbare. Lasam caii la intrare si incercam sa ne simtim romantici in Herastrau…

Noapte, parc, lac… ingrediente potrivite pentru o portie de romantism cand si actorii isi doresc sa il deguste… Sa ne rezumam la mima in cazul de fata…

Barcutele pe margine, evident program cu publicul incheiat… Oftat… Motiv bun de suparare in orice tara vestica… Noroc ca sunt in Romania… Noroc ca paznicul bea “Noroc”. 12 Ron si dai la pedala… pana-ti trece romantismul…

Ba ca sa te simti mai bine iti face si “un cadou”…

- Haideti ca va dau hidrobicicleta cu care s-a dat Monica Columbeanu acum cateva ore…





Persuasiune nativa

13 07 2009

Mamarutza vrea sa intre in piscina ei din curtea alor mei. Stie ca apa e cam rece si ca va trebui sa astepte cateva ore pana va avea voie sa faca baita dar cu rabdarea stam cam prost…

- Bunica… ai vazut ca a pus bunicul apa in piscina? io cred ca imediat pot sa intru putin inauntru… Da’ nu mult…ca stiu ca e putin cam rece inca…

- Bunicu… asa ca imediat se incalzeste apa si pot sa intru putin pana la genunchi?

- Ioana… haide sa iti arat piscina si sa vezi si tu cum e apa! stai numai putin sa imi bag mana…

- Mami! mami! am vorbit cu bunica si bunicu si imediat pot sa intru in apa!





Chiar toti?

13 07 2009

- Ioana… ne jucam cu puzzle-urile?

- Daca mananci  supica si carnita!

Dupa ce mesteca, ca de fiecare data,  o ora la un sfert din supa, ca si cum ar fi din cauciuc afurisitele alea de galuste, replica obisnuita:

- Nu mai vreau sa mananc! am mancat supa si gata!

- Mamarutza… daca vrei sa ne jucam si sa iesim afara trebuie sa mananci si carnita si cartofi!

- Auzi tu Ioana… chiar toti imi puneti conditii?





Strangareata intelectuala… ca deh! doar e criza…

13 07 2009

In drum spre litoralul bulgaresc (ca doar n-ai ce cauta pe al’ romanesc cu copil mic) Sorela s-a oprit peste noapte la mine… O asteptam pe mamarutza cel putin la fel de mult cat astepta ea sa ma vada…

- Ma duc la Ana!!! Na! Na! Na! Nici nu se mai gandea ca merge la mare…

Dimineata Sorela vede in biblioteca pe care tocmai am improvizat-o un Kottler si o carte de Marketing cu costuri minime care ii apartin. Le pune in geanta ei si incepe o discutie pe tema unei carti de Business English, discutie de genul “ba-i a mea, ba-i a mea”. Si discutia ramane in plop…

Mamarutza se juca linistita in coltul ei, se chinuia din rasputeri sa rupa corzile chitarei mele, care si asa e vai de capul ei… nu ca as avea nevoie de una mai buna la cat (nu) stiu sa o folosesc…

Peste cateva ore, cand lumea era gata de plecare, pusi, pusi, mamaruta o tuleste in camera mea la biblioteca si jap! ia cartea de engleza, o strange in brate si fuge la masina…

- Nu! Asta-i cartea lu’ mami! Si gata!

Si uite asa am ramas fara Business English… noroc cu internetul asta ca nu simt chiar asa paguba…





Epistole…epistole…

13 07 2009

SDN (Sac de dormit neidentificat)

Hey, ce mai faci?

In porbagajul meu pliiiin ochiii cu saci de dormit s-a gasit unul

neidentificat SDN (sac de dormit neidentificat) …

ma intreb daca e cumva al tau ?

Rosu ca focu si subtire ca foaia de ceapa … dar cu spirit
bun ca mi-a tinut de frig cateva nopti.

(PUNCTUL G)

Final de epistola

PUNCTUL G: Oricum afara e soare, ziua e superba si in zare se vad muntiii :) ,

ies sa fumez o tigara si sa las timpul sa curga ….

G., specialist in complicat viata

PS: ieri a trecut o pisica neagra prin fata unei masini .. masina a oprit si a dat de zece ori in spate :) … spate stop spate stop …

Teoria budista

PUNCTUL G: Legat de povara … in adancul meu cred inca in filozfia budista: daca adaptez cumva: cred ca sunt propriul meu stapan tot ceea ce se intampla cu mine se intampla datorita mie si nudatorita  factorilor externi … pot sa fiu fericit in mizeria mea sufleteasca nu are importanta … deci pentru mine tot ceea ce s-a intamplat a fost numai si numai din cauza mea .. conceptul de povara nu are sens.

Cand zic munte…

PUNCTUL G: Vineri noaptea vine o CS-erita poloneza pe la noi, i-am promis

ca merem in week-end la munte pe undeva, deci Bolec ce parere aveti? iei pe

Lolec de parul lui blond si venti si voi ? Dar cand zic munte! I mean munte cu

rucsacu in spate, bocancii in picioare si mers frate!!!

Starpitura merge la Venetia…

O noua piese de teatru debuteaza la sfarsitul stagiunii:

“Starpitura merge la Venetia”

In rolurile principale:

Starpitura: Bolec cel Rosu

Inocentul ei sot: Punctul G

Regia: Punctul G

Scenariu si costumele: Bolec cel rosu

Premiera, probabil ca si singura reprezentatia: intre 26 seara si 29 dimineatza… biletele au fost deja cumparate :)

Va dorim vizionare placuta :)

PS: In calitate de scenarista te las sa alegi locul in care doresti sa se desfasoare partidele de … somn :) )  .. din pacate daca am pierdut pariul cu viata si hainele. Pentru regizor nu prea conteaza conditiile (offf course poti sa profiti) … sa fie in oras .. adica in venetia si sa nu fie la Lido sau pe cine stie ce insule.

Astept un link sa vorbesc cu sponsorul pentru rezervare.

Ce bine da costum + masina curata

BOLEC cel Rosu catre Punctul G:

AM numarat: o spalatorie, doua spalatorii, trei spalatorii…toate in jurul case. Hmmm… (red face).

Masina a facut baita,este fericita. 

Bolec e fericit.

Lolec la fel. Lolec se bucura ca da bine masina curata + costum (happy face). 

Dimineata perfecta:

zburatoare

“party” intre zburatoare

masina curata

masina murdara

caca de zburatoare pe masina (unhappy face)

Sotia ta draga :P

PUNCTUL G si invazia

Am privit astazi in calculator si m-am ingrozit…

mi-au  invadat casa… masina, viata…

iar acum nici calculatorul de la munca nu a scapat :) ))

Ne mutam in stil FENG SHUI

Am asa o zi incarcata, nu am timp sa iti raspund, dar te asigur ca pozam operatiunea “home sweet home”.

Sper ca amalgamul de ganduri si de imagini a avut o “nuanta” conform normelor EU feng-shui;

daca nu, ia alea doua pahare, mai adauga un butoi, niste zahar, putina tarie.

Reply PUNCTUL G Feng Shui

EU feng-shui? TU feng-shui? Si pe scoacra unde-o pui? Cred ca stii de povestea aia celebra:

Soacra cu trei feng-shui…

Da… nuanta a fost cu adevarat feng-shui, adica roz… si cu urechi de iepure :p…

oricum nu-s multumit de rezultate asa ca plec de la  serviciu. Ma duc sa caut un butoi… :) )

 





Capitolul 1: Lolec cel blond si Bolec cel rosu se muta

13 07 2009

Aseara Lolec c el blond si Bolec cel rosu au pornit in expeditie…

Si cum mergeau ei… tiptil tiptil cu masina “lor” murdara…in a caror oglinzi nu se vedea nimic…

Ca nu stiau sa le regleze… s-au intrebat “Incotro?”

Pentru ca Lolec cel blond…si Bolec cel rosu  au uitat adresa… :D

Au scormonit bine si au gasit in creierul lor odihnit cate un neuron… ca restul dormeau…

ba un perete familiar, ba o bodega, ba o cladire si in cele din urma au ajuns la locul cu pricina…

Noaptea se hranea cu razele lunii iar Lolec si Bolec ii conturbau dineul…

Ca… deh… care sa fie cladirea???

Si lipa lipa cand Lolec cand Bolec baga cheia in broasca fiecarui bloc din zona pana  cand,

intr-un final glorios, IALAAAA!!!

Si  vor trai fericiti pana vinerea viitoare…

Morala: Rau e sa fii Lolec si Bolec uneori…





Capitolul 2: Lolec cel blond si Bolec cel rosu pi shentru

13 07 2009

Dupa o zi grea de munca, Lolec cel blond si Bolec cel rosu  se hotarasc sa bea o bere pi shentru…

Ba pe deasupra, le vine brilianta idée de a-si ridica nivelul cultural cu o participatie

la un distins eveniment artistic: IMPROVIZATIE SHOW…

Asa ca Lolec cel blond il culege pe Bolec cel rosu de pe drum si pornesc in fascinanta

lor calatorie…

Si merg Lolec si Bolec… peste zeci de strazi si semafoare… in cautarea unui loc de parcare.

In cele din urma, Lolec si Bolec si-au parcat Loganul.

Radiau de fericire amandoi…. Ce seara minunata!!! Cata desavarsire!!!

Si o iau la pas spre…

Lolec dupa Bolec… Bolec dupa Lolec… pana la un moment dat Lolec catre Bolec:

“Auzi Bolec… unde mergem?” si au realizat ca merg spre nicaieri…

Marele lor noroc  a fost ca nu si-au inchiriat arterele principale si ca alti pietoni aveau onoarea

sa se plimbe in aceeasi zona cu ei… si din vorba in vorba, dupa ce au ocolit jumatate de oras cu Lolec

pe tocuri de 10 cm… Lolec si Bolec ajung la Café Deko…

Intuneric!!! Cata zadarnicie… si culturalizarea???? Lolec si Bolec erau consternati si obositi dupa

luuunga lor calatorie…

Se odihnesc 10 minute consumand o cafea care le cam sta in gat de scumpa ce era, isi aduna toate

fortele scurse pe jos, si pornesc din nou pe aceeasi cale aventuroasa pe care au sosit…

Dar…parca ceva era diferit… nu erau aceleasi fete familiare pe strada… iar cladirile isi schimbara arhitectura,

culorile…   Lolec si Bolec se panicara iar sentimentul de nesiguranta ii sufoca… s-au ratacit! cat haos!!!

Ce lume nebuna!!! Totul era strain pentru Lolec si Bolec… Presiunea le sfasia acelasi neuron de data trecuta…

Ce se fac fara singurul lor neuron??? NUUU!!! Nu se poate!!! Sa fugim!!! Sa salvam neuronul!!!

Vazandu-l pe Lolec cel blond schiopatand din cauza toacelor de geisha, Bolec cel rosu si viteaz  se oferi sa fuga

inainte in cautarea Loganului turbat…  Cata marinimie!!! Cata forta! Ce character!!!

Cu fruntea plina de sudoare, Bolec cel rosu se chinui sa scoata un ultim tipat si Lolec cel blond auzi o voce stinsa

din departare: “L-am gasit!”

Si au calatorit linistiti pana in Militari





metamorfoza

10 07 2009

Ranjea in timp ce asculta ecoul suspinului ei… O fixa cu privirea-I bolnava, inhaland cu pofta fierbinte  fumul de tigara… Tresari. Stinse grabit tigara, care pica din scrumiera de plina ce era, si se indrepta cu pasi grabiti spre ea.

-         Imi pare rau iubirea mea! Spuse el, impunandu-si imbratisarea. Aluneca

in genunchi in timp ce ea, folosindu-se de ultima-i farama de putere, il respinse, simtind ca apropierea fizica o sufoca.

-          Doamne ce e cu mine? Nu imi dau seama ce s-a intamplat!?

El ii cauta privirea dar ea… ea nu mai poate… nu mai  crede nimic…atunci…acolo… Ochii I s-au stins, si ce ochi frumosi! Si tacea.

-         Spune ceva iubirea mea! Stiu ca te doare! Descarca-te! Stii bine ca n-am vrut!

-         Ce vrei sa spun Alex? Vrei sa-ti prezint noua mea achizitie? Uite!! Ai reusit

cu succes sa-mi invinetesti bratul drept! cum poti sa fii asa un nenorocit??

-         Dar iubirea mea…

-         Ce iubirea mea? Esti un nenorocit! Ma auzi? Animalule!! Esti un animal! Racnea cu putere dar in zadar. Scotea sunete inabusite.

Incerca sa  il alunge cu gesturi violente si necontrolate, dar el o imobilizase in coltul dormitorului.

-         Cum poti sa fii atat de nenorocit? M-ai distrus animalule! Esti un gunoi! Gata!

M-am saturat! Il lovea inconstient printre suspine si se zbatea sa se elibereze.

-                     Pe cine faci tu nenorocit?! Tu ai inceput! Si o strangea de maini cu toata forta. Ea renunta la lupta pe moment. El ii cuprinse palmele in ale lui si ii lovea obrajii cu propriile-i palme incet, apoi tot mai repede…si mai tare… alimentat fiind de privirea-I rece si de lipsa ei de reactie.

-                     Acum esti fericit? Animal infect ce esti!!! Gunoi ordinar! Imi e scarba de tine… chiar am crezut ca e doar o etapa si ca pana la urma iti trece… pentru ce? Sa imi areti zi dupa zi cat de nenorocit esti? Nu mai… Gata!! Lasa-ma!!! Nenorocitule!!!  Plec! Si de data asta sigur nu ma mai intorc! Il lua prin surprindere cu smuncitura ei brusca  si izbuti sa iasa din stramtoare. Se grabi sa imbrace o pereche de chiloti si un tricou dar nu avu timp.

-                     Vrei sa pleci? Hai ca te ajut! Mars!!! Cat am fugit eu dupa curu’ tau! Marea doamna! Se indrepta spre usa tarand-o de par.

Ea… incuiata afara…. Goala. In scara blocului. Isi stanse sanii cu palmele-i tremurande si se ghemui in fata usii. Un caine asteptand pe presul casei. Ea… femeia frumoasa, inalta si subtire, imbracata mereu in tinute impecabile, curtata pana nu de mult de atatia barbati “perfecti”…si de cel care parea cel mai perfect… Juriul a ales gresit…

Alex fusese doar o gluma…O gluma de-o seara in club provocata de aburi de alcool. Baiat frumos de altfel, dar mult sub asteptarile ei. Necopt, nerealizat si tanar. Avea o sursa de venit speculativ iar momentul era optim pentru asa ceva. Asa a reusit sa isi cumpere zilnic cate-un strop de imagine in fata ei… Si in stilul picaturii chinezesti a cotropit tot… pana cand sufletul ei a ajuns in cea mai profunda agonie.

Abordase atitudinea barbatului ideal care daruieste mereu mai mult decat primeste. Si era atat de credibil.

-           Te iubesc cu toata fiinta draga mea! Si stiu ca si tu ma vei iubi incet incet! Am  invatat asa de multe lucruri bune de la tine ca deja faci parte din mine! Nu imi imaginez un alt univers in afara de tine!

Cata tandrete, cadouri, trandafiri rosii a investit el pentru a-I castiga sufletul! Pentru ca apoi sa-l parjoleasca…

Cand a nimicit tot ce a stat in calea dorintei lui de a o avea intru totul, fericirea ei s-a metamorfozat incet incet in nefericirea lui…

Armele pe care le foloseste acum pentru a se simti din nou fericit, hranindu-se constant  cu nefericirea ei  sunt aproape letale.

Ea inca se hraneste cu amintirile-I de curtezana consumata, impunandu-si iluzia reintoarcerii la faza initiala. Doar anticorpii implantati de napasta o mai tin in viata





Singuratate in doi…

10 07 2009

Acea ultima dupamasa a anului era glaciara. Ei isi odihneau trupurile goale in  asternutul sifonat si umed de sudoare. Mocnea un bustean in teracota incinsa. Ea statea pe marginea patului. Mereu alegea locul acela.  Era mult mai confortabil… Iar el, cu un calm nefiresc, se  conforma mereu.

Se cunoscusera in urma cu un an si doua luni, intr-o atmosfera incarcata de fum si de aburi de alcool. Sanii-I rotunzi conturati de un decolteu opulent se ascundeau oarecum vederii datorita parului auriu care se prelingea in valuri peste umeri. Privirea lui nu s-a indreptat  spre decolteu, ci spre zambetul ei…  si a ramas acolo timp de cateva secunde.

Schimbasera doar 2 vorbe in acea noapte de octombrie:

- Marius!

- Diana!

- Imi pare bine!

- Si mie!

Trecusera cateva zile. Un curier aparu la ghiseul bancii la care ea lucra cu un superb buchet de trandafiri purpurii.  Nu trebuia sa fii geniu sau detectiv desavarsit pentru a descoperi culoarea, marca de tigari sau parfumul preferat al unei femei in acel mic oras din provincie. Iar firea ei expansiva i-a usurat foarte mult misiunea.

Dupa ce ii disparu acel sentiment de trufie pe care il simte orice femeie in momentul in care se simte speciala, superioara celorlalte, cand are convingerea ca are cea mai frumoasa tinuta la o petrecere sau cand cel mai prezentabil barbat din anturaj o savureaza din priviri, cauta precipitata biletul. Nici nu a sesizat cand un spin i-a strapuns nemilos pielea. Desfatarea a estompat durerea.

Dar biletul era gol…

Uitase cu desavarsire acele 2 vorbe schimbate intr-o noapte de octombrie… Si le-a reamintit in momentul in care, la numai cateva ore de la evenimentul cu pricina, il surpinse privind-o din nou… privindu-I zambetul…

Nu l-a simtit ca fiind al ei, l-a acceptat pur si simplu ca pe un refugiu din calea singuratatii. Ii era foarte comod sa se complaca in acea stare de mediocritate.

- Te iubesc! spunea el in timp ce i se daruia in partide intense de sex.

Ea zambea, tacea si isi pleca privirea…

Ar fi vrut sa invete sa-l iubeasca, sa ia o potiune fermecata care sa-i  trezeasca sufletul amortit. A iubit si ea candva… Iar amintirea acelor sentimente desavarsite si neputinta in a le renaste o torturau.

Plangea des… Stia ca e mai bine sa evadeze dar era mult prea lasa pentru a depune un asemenea efort. Cand primea atat de mult!!! Cum sa plece? De ce? Sex perfect, rasfat, masaj, managaieli in talpa, le primea pe toate neconditionat. Inclusiv locul de la marginea patului… Mereu si-a dorit sa doarma la margine…   Si era iarna… Si autobuzele circulau asa de greu… Ii ingheta constiinta de fiecare data cand, nu pentru ca n-ar fi vrut, ci pentru ca ii era fizic imposibil aflandu-se la cateva sute de kilometrii distanta, el nu o astepta in fata bancii, si trebuia sa astepte mai mult de 5 minute in statia de autobuz. Nu o data a gonit saracul ca un  nebun ca sa ajunga la timp…la ea…

Lunile se scurgeau, el iubea, ea primea si suferea. Un sentiment de angoasa si insatisfactie o insotea mai mereu. Si in vise…

O trista singuratate in doi…

Fulguia usor in acea ultima dupamasa a anului. Camera era incarcata de o tacere stridenta. Doar busteanul mocnea in teracota incinsa. Ea privea in gol pe fereastra. Nu mai zambea foarte des… Iar el nu mai avea ce privi…

- Bip! Bip!

Era telefonul ei… Un mesaj a intrerupt linistea. Ea intinde mine si ia telefonul

de pe noptiera. Ajunsese sa-l ignore indeajuns incat sa nu constate ca el tocmai scrisese un mesaj.

- Te iubesc mult. In noul an te voi iubi la fel de mult! Iti jur! Vrei sa fii sotia mea?

Simtea ca-I crapa sufletul! Cata amaraciune! Ar fi fugit undeva departe… sa se elibereze… sa-l elibereze…

In acea ultima dupamasa a anului…

S-a desprins de acea trista singuratate in doi, cu neclintita hotarare de a-si savura sihastria amoroasa pana cand… pana cand  cineva avea sa ii trezeasca sufletul amortit pur si simplu… fara flori, fara masaj in talpa, fara locul de la margine in pat…

A inceput sa isi masoare lumea in raze de soare…








Follow

Get every new post delivered to your Inbox.